Am cam ramas in urma cu noutatile din lumea cu maimute si girafe :)
Daca alaltaieri am fost la Machakos, care e la vreo ora si ceva de condus din Nairobi, pe drumul spre Mombasa, ieri seara am iesit in oras la o bere cu baietii.
Mombasa este cea mai cunoscuta statiune de pe litoral, al doilea oras ca marime din Kenya, si cu o clima mai calduroasa decat Nairobi. Mergand spre Mombasa se face la un moment dat un drum la stanga, care duce la Machakos, un orasel destul de mic din cate am putut sa-mi dau seama. Dar care se afla intr-o zona foarte frumoasa, cu dealuri. E o zona destul de arida pentru ca ploua mult mai putin decat in alte parti, iar oamenii de aici o duc destul de prost din cauza asta. Se pare ca intr-un an a fost atat de multa seceta incat mamele isi hraneau copiii cu cactus pentru ca nu aveau ce altceva sa le dea. Inainte sa ajungem in Machakos mergem la casa de la tara a cercetasului care are ca responsabilitatea securitatea la moot - o casa inca in constructie, pe unul dintre dealuri. Se ajunge destul de greu - drumul de tara urca destul de abrupt, de aceea in zona se gasesc multi magari, pe care oamenii ii folosesc pentru carat. Cai nu au, pentru ca acestia sunt pentru cei bogati, asa imi spune Jush, unul din cercetasii cu care sunt in masina. Casa este insa inconjurata de o gradina plina de noutati pentru mine - avocado, banane, papaya, dovleci, cartofi dulci si porumbi albi. Suntem primiti cu porumbi copti (nu mancasem pana acum deloc vara asta - sau iarna asta, ca aici e iarna? :P) si cu un ciorchine imens de banane abia culese - probabil are vreo 30 de banane pe el. Coapte si rascoapte, dulci, mai scurte decat cele pe care le cumparam noi, cu o culoare spre roz si cu aroma de banane! :)
Plecam apoi spre Machakos, dar trecem de oras si ne oprim in imprejurimile acestuia, unde se gaseste un centru scout infiintat prin 1995, care poarta numele orasul. Acesta este unul din cele 3 centre in care vor veni participantii de la moot, si scopul scurtei noastre vizite este sa vedem in ce stadiu sunt pregatirile. Totul pare a merge bine, au fost ingropate tevile pentru apa, robinetele sunt deja amplasate, luminile pentru noapte merg, iar de maine armata va aduce apa cu cisterna pentru a fi de ajuns. Plecam de la centrul scout cam in 2 ore, timp in care ma joc cu fetita Lydiei, una dintre cercetasele care sunt acolo, tot in vizita. Care fetita e un ghem de energie si voie buna si e fascinata de cum se deschide portiera de la masina :)
Dar e seara deja, e dupa ora 7, si baietilor le e foame. Le spun ca au mancat porumb si o gramada de banane deja, nu ar trebui sa le fie foame. Dar nu, astea-s doar aperitiv pentru ei, si vor mancare pe bune. Asa ca ne oprim in Machakos la un restaurant care seama cu cantinele noastre de acum vreo 10 ani. Dar care are mancare foarte buna si oameni foarte amabili! Evident, sunt singura alba de pe acolo - atata timp cat nu ma vad eu pe mine e bine, caci am impresia ca sunt si eu la fel ca toti cei de acolo :) Eu mananc kuku (pui) de Machakos, cu orez, baietii il mananca cu chapati (un fel de lipii care se fac precum clatitele noastre, doar ca nu au zahar - sunt foarte bune, apropo!).
Dupa care plecam spre Nairobi, unde ajungem pe la 10, la intrare abia. Caci acum urmeaza partea frumoasa, si anume statul in trafic. Care trafic este foarte intens la ora asta, mai ales ca e vorba de iesirea spre Mombasa. Pe stadionul national nocturnele sunt aprinse, deci e meci. Coboram din masina caci Musembi trebuie sa mearga la aeroport dupa cineva. Numai ca nu m-as descurca singura sa iau cateva matatu (maxitaxi-urile de la noi, adaptate local), asa ca Jush si prietenul lui vin cu mine. Pana in centru, unde ma urca intr-un taxi si asa ajung acasa, la o ora destul de tarzie... 11.
***
Si acum pe scurt despre iesirea in oras de aseara. Asta dupa ce ieri am lucrat destul de mult in biroul moot-ului, cu niste stocuri de materiale si o traducere. Bryan ma suna mai pe seara, pe la 6.30, sa iesim in oras. Putin mai greu sa ajung in Ayani in schimb (Ayani este statia de autobuz din Kibera, de unde pot lua un autobuz care ma duce prin toata Kibera spre Prestige Plaza, de unde pot ajunge pe jos acasa), caci nu e ok sa merg pe jos, iar taxi-ul mi se pare putin cam scump (300 shillingi) pentru o distanta de 10 minute de mers pe jos. Dar unul din lucrurile pe care le-am invatat cand calatoresc este sa fiu intotdeauna pregatita pentru oportunitatile care apar, asa ca de data asta voi merge la Ayani cu microbuzul cercetasilor de aici, cel care ii duce la sfarsitul zilei in Kibera pe cei care lucreaza la camp in timpul zilei. Cam aventuros cu microbuzul, caci tipul de la volan uita sa ma lase la Ayani si il bat la cap sa ma duca undeva unde e statie de autobuz ca sa nu umblu iar singura prin Kibera.
In fine, ajung la Prestige (centru comercial ca la noi, putin mai mic, unde sunt destul de multi albi si care este european in aproape intreg sensul cuvantului). Aici ma intalnesc cu Bryan, care apare cu un prieten al lui cu masina (Honda era oare? in fine, o masina mare :P). Mergem putin in campusul studentesc (imens si plin de studenti - se pare ca sunt vreo 10.000 cei care locuiesc in campus), unde ei trec sa il salute pe John,un fost coleg de liceu al amandurora (prietenul lui Bryan, cel cu masina, studiaza in UK si acum e in vacanta aici). Dupa care, trecand pe langa resedinta presedintelui, ajungem undeva prin centru (Doamne, am vazut orasul asta numai noaptea pana acum :P), unde ne oprim la un alt centru comercial si in cele din urma intram intr-un bar/local/pub, spuneti-i cum vreti. Aici acum, joi fiind, e happy hour la bere - iei 2 si primesti 3. Tusker se cheama berea kenyana cea mai cunoscuta, si are un elefant pe eticheta.
Incep sa vina si alti prieteni ai baietilor, toti fiind fosti colegi de liceu. Fiecare studiaza acum cate altceva - drept, medicina, inginerie civila etc. Unul dintre ei e actor si fost cercetas. In cele din urma ajung sa stau la masa cu 6 baieti, preocupati de fotbalul de la televizorul de langa, sau care danseaza putin pe muzica africana pusa de DJ. Si masa e plina de Tusker... :) Dar discutia e interesanta, si aflu o gramada de lucruri noi, sau pot chiar sa-mi dau seama ca invatamantul universitar de aici e la fel de teoretic si cateodata nefolositor dupa absolvire ca al nostru... Dar imi place faptul ca toti de la masa sunt studenti, si invata destul de mult. Seara se termina destul de devreme, in jur de 10 - Bryan are examen maine, adica astazi, deci trebuie sa se odihneasca.
In seara asta nu mai scap insa, baietii imi promit ca iesim toata noaptea. De ce nu? Chiar sunt curioasa sa vad cum isi petrec tinerii de aici timpul liber si cum se distreaza. Iar daca reusesc sa o iau si pe Esther ca sa se relaxeze putin, atunci cu atat mai bine!
sunt șoselele mai libere, ne putem alege viteza cea mai mare și, evident, ajungem repede. Nu ne permitem să pierdem mult timp pe drumuri și, în orice caz, nu timp pe care îl putem folosi pentru altceva.
