DA! Nu știu cum se face, dar chiar la aceasta mă gândesc și eu de ceva vreme încoace. De ce Franța bolborosește de entuziasm, voie bună și bucurie pe 14 iulie? De ce în Olanda vezi numai portocaliu în fața ochilor în jurul zilei de 30 aprilie? De ce în România nu este așa?
Pentru că pentru noi, românii din România, Ziua Națională este un spectacol, iar noi suntem spectatorii, în loc să fim actorii. Ziua Națională nu este o emisiune la care să ne uităm, ci este ziua noastră. Este ziua în care ar trebui să ne urcam pe scenă, să facem strada de zi cu zi scena noastră, și să ne sărbătorim noi pe noi!
Pe oricine ai ruga să îți spună care sunt primele cuvinte care îi vin în minte dacă aude de 1 Decembrie - Ziua Națională a României, îți va spune paradă militară. Ziua României nu este legată în memoria niciunuia dintre noi de sărbătorire, petrecere... Nimeni nu este implicat direct în această sărbătoare, toți urmărim manifestările oficiale pe care le organizează autoritățile: paradele militare, depunerile de coroane.
Toate aceste manifestări ar trebui să fie o mică parte din programul zilei de 1 Decembrie, partea oficială doar. Ce-ați spune dacă de 1 Decembrie am avea (și iau aici exemplul Bucureștiului, din purul motiv al proximității) în punctele cunoscute ale orașului așa ceva: Piața Victoriei - România populară, cu muzică populară și 2-3 hore; Universitate - România tinerilor; Palatul Copiilor și parcul din jur - România copiilor; Piața Operei - România muzicii clasice; Piața Unirii - România culinară, Piața Revoluției - România istorică (și nu-i vorba de revoluția din '89, ci de toată istoria noastră). Să ne putem colora în culorile noastre, să cântăm împreună Deșteaptă-te, române... De ce nu știm versurile imnului nostru, de ce nu îl cântăm cu mândrie?
Ascultam de dimineață emisiunea pe care am pomenit-o la început, iar unul din invitați spunea că luna decembrie nu aduce condiții favorabile ale vremii, prin urmare nu se pot organiza aceste petreceri populare care au loc în alte țări. Nu sunt de acord, îmi pare rău. Sărbătorim Revelionul în stradă o lună mai târziu, de ce nu am putea sărbători ziua noastră la fel?
Închei cu o remarcă de final: asta-i ceea ce îmi doresc eu mie, 'dulce Românie': să fim noi, românii, în centrul întregii zile, care să fie sărbătoare și nu zi liberă de la serviciu doar. România nu este un concept separat, România suntem noi, România e făcută din fiecare din noi.
România sunt oamenii, mai presus de orice!