Despre şireturi şirete

Sursa: http://www.ehow.com/how_5953320_measure-shoe-laces.html

Eram aseară într-o staţie de autobuz, aşteptam 102-ul. În aceeaşi staţie, printre alte persoane, o mamă cu cei trei băieţei ai ei, de vârste diferite, şi cu bunicul acestora, tatăl ei. Tocmai îl descălţa pe unul dintre băieţi de role şi îl încălţa cu adidaşi.

Nu ştiu cam pe la ce vârstă învaţă copiii să se lege la şireturi sau nu, cert este că acest băieţel nu ştia, aşa că mama sa făcea operaţiunea, cumva nemulţumită de lipsa de îndemânare a copilului. "De, mamă, eu pot să mă încalţ, dar nu ştiu să-mi leg şireturile", se plângea băiatul. "Şirete, nu şireturi", îl corectează imediat mama.

Răspuns prompt - dar greşit! Şi iată cum învaţă copiii noştri ceva bun la şcoală - pluralul de la şiret - iar părinţii au grijă să îi corecteze pentru a folosi varianta corectă din popor, care este!

S-a stricat ceva. Reparăm sau aruncăm?

Mi-am permis să copiez titlul unui articol care constituie, dealtfel, motivul acestei postări. Exprimă atât de bine ceea ce cred şi eu încât cred că nu mai e nevoie să scriu altceva, ci doar să vă las să îl citiţi, începând, poate, cu un scurt extras:

"O glumă care circulă pe Facebook se referea la un cuplu de vârstnici ce a fost întrebat care este secretul relației lor de peste 50 de ani. Răspunsul: ne-am născut într-o epocă în care, atunci când un lucru se strica, încercam să-l reparăm, nu îl aruncam la gunoi și îl înlocuiam cu altul mai nou. E mult adevăr în spusele bătrânilor. Nu avem cum să ducem la pubelă nici trecutul, nici țara, nici planeta."

Sursa: Claudiu Şerban
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/165063.html

Rămâneţi aşadar cu Claudiu Şerban şi sper să apreciaţi ceea ce scrie acolo pe cât am apreciat şi eu!