Pledoarie pentru călătorie

Mergem cu metroul, zburăm cu avionul. Prin fața ochilor ni se perindă cabluri, lumini palide, tunele, arcade sau, după caz, nori, albastru senin, gri de furtună și câteodată, în funcție de noroc, un curcubeu.

Călătorim noaptea căci sunt șoselele mai libere, ne putem alege viteza cea mai mare și, evident, ajungem repede. Nu ne permitem să pierdem mult timp pe drumuri și, în orice caz, nu timp pe care îl putem folosi pentru altceva.

Am uitat cum e să plecăm la drum. La un drum mai lung. Am uitat cum e să ne pregătim de drum: să ne alegem o carte de citit, să ne pregătim un sandvici de acasă, să ne lăsăm gândurile în voia lor.

Am uitat să călătorim: cu fruntea lipită de geam, cu ochii furați de dealurile în valuri de afară, de satele cu case mari și mici, de bisericile fortificate din mai toate localitățile din Ardeal. De sătenii ce stau seara de vorbă la poartă pe bancă. De verdele care a început să dea.

... Există viață în afara Bucureștiului și a marilor orașe, și-i mai vie decât orice pătrat de geam de metrou sau avion!